Chewin vrăjitoarea grasă care ardea

chewin vrăjitoarea grasă care ardea

Nu mică mi-a fost mirarea cînd am ridicat telefonul și am auzit vocea gravă, cu inflexiuni joase a Medei. Dinspre coridor se auzeau urletele și tropăielile celor dintr-a opta be, așa că m-am grăbit să pun capăt gălăgiei. Pe tot drumul la întoarcere, în tren, m-am întrebat ce motive ar fi avut Meda să mă sune și de ce fusese atît de misterioasă. După ce am coborît unde se arde grăsimea tren m-am grăbit spre cea mai apropiată brutărie,fiindcă nu mai aveam nicio coajă de pîine acasă.

În fața ușii din sticlă groasă, întărită cu sîrmă ca geamul unei închisori, stătea un grup compact de vreo opt-nouă femei. Mi-am aprins o țigară pe care am fumat-o încet, atent să nu suflu fumul în direcția femeilor care sporovăiau ceva despre rații, casa de comenzi la domiciliu, o utopie a comerțului cu alimente din sectorul socialist și tot felul de rețete de criză.

După un sfert de chewin vrăjitoarea grasă care ardea ușa s-a întredeschis și în cadrul ei s-a ivit vînzătoarea, o femeie solidă, încă tînără, cu părul roșcat ondulat proaspăt și încinsă peste șolduri cu un șorț alb. Săptămîna trecută am luat două kilograme, tot de aici, de la brutărie, și era mucegăit, nici porcii nu l-ar fi putut mînca!

Cînd mi-a venit rîndul, a aruncat o pungă din hîrtie maronie pe tejghea mîrîind:costă șase lei cincizeci, e mălai grizat calitatea-ntîi pentru export! O monedă de un leu s-a rostogolit pe pardoseaua din beton și a dispărut sub un raft. Am ieșit în aerul duhnind a mlaștină, fum și vapori de motorină care îmbîcsea tot timpul, de primăvara pînă-n toiul iernii, între cartierul gării, ungînd, parcă, fațadele clădirilor, caldarîmul și fețele trecătorilor cu o năclăială grețoasă.

Mămăliga mi-a ieșit tare și plină de cocoloașe, oricît m-am străduit s-o amestec în timp ce clocotea.

chewin vrăjitoarea grasă care ardea

În frigider nu mai avem niciun gram de brînză, așa că am tăiat cîteva feliuțe de slănină, am tocat mărunt două cepe, am presărat deasupra o linguriță cu boia de ardei și le-am trîntit în tigaia încinsă. Am înghițit tot amestecul acela unsuros cu boțuri zdravene de mămăligă și mi-am potolit, pierdere de grăsime înveliș de căldură de cît, foamea.

M-am trîntit în patul meu suspendat dar am avut grijă să nu adorm, se făcuse seară și trebuia să ajung la întîlnirea cu Meda. După o jumătate de oră m-am ridicat și am trecut în baie. Apă caldă nu curgea prin țevi decît două ore la sfîrșitul săptămînii dar m-am spălat pe piept și pe brațe cu apă rece și mi-am netezit părul rebel, lăsat să crească lung pe tîmple și pe ceafă.

Mi-am schimbat cămașa îmbîcsită de transpirație cu un tricou negru, nou-nouț procurat de la bișnițarii care vindeau marfă chewin vrăjitoarea grasă care ardea yugoslavia, în principal, haine, chewing-gum și țigări, în apropierea halei de legume și mi-am periat bine jeanșii din velur, tot negru.

chewin vrăjitoarea grasă care ardea

Arătam, în hainele alea întunecate, sumbru și cu un aer enigmatic ca un actoraș din provincie care visează să-l joace pe Hamlet pe scena Naționalului. Am luat-o pe jos, n-avea niciun rost să aștept un tramvai, seara circula cîte-un vagon pe oră și puțină mișcare după atîta stat pe bancheta trenului m-a înviorat.

Meda mă aștepta cu un platou plin de sandviciuri cu salam de sibiu și șvaițer, nu știu de unde și cum își procura bunătățile alea, cînd eu nici măcar o franzelă proaspătă nu reușeam să-mi cumpăr, și o sticlă de vin, același sauvignon noir dens, cu gust de fructe sălbatice din care băusem și-n rîndul trecut.

Mi se pare că ai slăbit…sau ești îndrăgostit? Am înghițit ultima îmbucătură și mi-am turnat un pahar plin de vin. A zîmbit ușor, de-abia unduindu-și buzele cărnoase, cu o fluturare ușoară a genelor ei întunecate.

Vroiam să te întreb dacă ai găsit ceva în camera aia! Nu roșeam niciodată dar atunci sub privirea ei iscoditoare, poate era și efectul vinului acela tare și licoros, am simțit că mi se aprind văpăi în obraji. Am cotrobăit peste tot, am scos și cîteva dușumele dar n-am dat de obiectul ăla misterios pe care-l vrei. E ceva atît de important?

chewin vrăjitoarea grasă care ardea

Am sorbit o înghițitură lungă de vin în timp ce ea mă urmărea în continuare cu un aer sever, încruntîndu-și sprîncenele groase.

Dacă nu-l găsim, vor intra mulți în pușcărie și toate planurile lor ar fi date peste cap!

Ce poate visa o mulțime de mâncare pe masă. Interpretarea viselor

Începea să mă agaseze tonul acela conspirativ cu care-mi vorbea și am întrebat: — Ce planuri și cine-s oamenii aceia? Mi-a întins un pachet de țigări superlong dar am preferat să îmi aprind un carpați fără.

M-am ridicat și am zîmbit cu aerul fals al unui erou din vechile producții hollywoodiene: — Îți promit c-am să-l găsesc, chiar de ar fi să demolez toată clădirea! La plecare, cînd mi-a atins ușor obrazul nebărbierit cu buzele ei cărnoase, un parfum subtil de lavandă combinat cu mireasma pielii de femeie matură mi-a înfiorat nările și nu m-am putut abține să nu mă întreb de ce, oare, în viața unei tipe atrăgătoare și inteligente ca ea nu exista niciun bărbat.

Am luat adesea hotărîri pripite și de multe ori eram delăsător cînd trebuia să acționez rapid ca să obțin ceva, dar de data asta eram decis să dezleg enigma pe care mi-o lăsase-n grijă. Pe drumul de întoarcere mi-am amintit ce îmi povestise Carol despre chewin vrăjitoarea grasă care ardea și tot efortul meu de a perfora pereții și de a săpa în pardosea mi s-a părut ridicol.

Rezolvarea, așa cum se întîmplă și-n romanele polițiste a venit pe neașteptate, o oră mai tîrziu, cînd, întins pe saltea contemplam o ieșitură din peretele camerei mele, în unghiul opus ferestrei. Înainte de renovare, găsisem acolo, judecînd după cărămizile afumate un horn îngust sau o gură de aerisire care dădea în pod și astupasem gaura cu tencuială, iar pereții camerei de sub mine copiau în mod sigur aceeași configurație.

Această constatare simplă m-a făcut să sar din pat și să caut, cuprins de febrilitate, un ciocan și o daltă. Am tras pe mine o salopetă din vremea cînd mă ocupam cu zugrăvitul chewin vrăjitoarea grasă care ardea am coborît pe furiș cercetînd cu luare aminte coridorul și curtea întunecată.

Nu se zărea nicio dîră de lumină la ferestre sau uși, niciun sunet, nici măcar schelălăitul lui Pufy, javra cu pedigree a doamnei Verzeanu sau țipătul ascuțit al vreunui liliac ieșit la vînătoarea lui nocturnă nu se auzeau în beznă, așa chewin vrăjitoarea grasă care ardea am descuiat ușa, strecurîndu-mă repede înăuntru și m-am apucat de treabă.

În rîndul trecut procedasem haotic, acum aveam în minte planul exact al ascunzătorii. Am înfășurat ciocanul și dalta în cîrpe, am așezat lanterna aprinsă pe podea și m-am apucat să sparg tencuiala din colțul din stînga al camerei, opus intrării.

Am dat imediat de un rînd de cărămizi afumate și, continuînd să cioplesc, cam la jumătate de metru deasupra podelei am auzit un zăngănit metalic și dalta s-a oprit scrîșnind într-un corp dur. M-am oprit observînd că gura hornului era acoperită cu o bucată de tablă groasă din oțel. Asta m-a descurajat puțin, pentru că, dacă dădusem de ușița unui seif, mi-ar fi fost imposibil să-l sparg cu uneltele pe care le aveam la îndemînă. Spre norocul meu tabla fusese prinsă în șuruburi ruginite de cărămizi și am desfăcut-o ușor, folosind dalta ca pe o pîrghie.

Tremuram de surexcitare de parcă găsisem o comoară fabuloasă și, cînd mi-am strecurat mîna prin deschizătură degetele mele au pipăit un obiect moale și umed. L-am chewin vrăjitoarea grasă care ardea din ascunzătoare și, îndreptînd lanterna spre el, am văzut că era o cutie de pantofi cu cartonul fleșcăit de umezeală. Mi-a venit să rîd pe înfundate, singur, acolo în întuneric, dar cînd am desfăcut-o am dat de o banală casetă audio, din plastic alb, de felul celor pe care trupele muzicale în vogă își înregistrează melodiile.

Am vîrît-o în buzunar, am șters urmele de moloz de pe podea și am proptit jilțul mare cu brațe sculptate, singura mobilă care se găsea în încăpere în dreptul spărturii. Nu aveam un casetofon ca să ascult banda, iar pe Carol, nu vroiam, sub nicio formă, să-l fac părtaș la descoperire. Am închis ușa, și, așa cum eram, în salopeta mînjită de funingine și praf de cărămidă am coborît în stradă. M-am învîrtit pe aleile înguste dintre fosta cazarmă chezaro-crăiască și hotelul Continental căutînd o cabină telefonică fiindcă ardeam de nerăbdare să o sun pe Meda și să-i spun că rezolvasem problema.

Tocmai am zărit una nevandalizată și mă îndreptam spre ea cînd doi milițiani mi-a tăiat calea. Doi nenorociți de tablagii în haine albastre care-și făceau rondul.

Actele la control! Era trecut bine de miezul nopții iar eu chewin vrăjitoarea grasă care ardea teleleu, pe străzi, într-o salopetă ponosită și murdară, fără un act în buzunar, arătînd ca un vagabond sau un ins fără ocupație, pus pe furtișaguri.

Dictionar Englez Roman

Am ridicat din umeri, enervat că mă lăsasem surprins atît de ușor: ,N-am niciun act…locuiesc în zonă și-am ieșit să dau un telefon! Ce chestie domle, toată lumea doarme la ora asta și dumnealui dă telefoane. Ce-mi plac mie ăștia, plimbăreții care n-au somn…te pomenești că ești somnabul și nici nu știai!

chewin vrăjitoarea grasă care ardea

Puteți verifica, locuiesc pe strada Rodnei, la numărul șaisprezece, doi pași de aici! Că comandantul nostru ne-a trimis noaptea pe străzi, în patrulare, ca să numărăm stelele?

Chewin' The Fat 2001 Hogmanay Special

Celălalt tablagiu, probabil inferiorul lui ierarhic, i-a ținut isonul:Chewin vrăjitoarea grasă care ardea, chiar așa, de unde să știm noi că nu ai spart un apartament la adresa aia, hmmm? Că mutră de spărgător ai! Înainte să pot schița vreun gest de apărare brunetul m-a pocnit cu bastonul de cauciuc peste grumaz.

Pînă să mă dezmeticesc, mi-au pus cătușele și, luîndu-mă amîndoi de subsuori, m-au tîrît spre secție, o clădire sumbră cu două nivele, aflată la circa două-trei sute de metri, pe bulevardul cu nume de ilegalist. Tot drumul au comentat ultimul meci de fotbal al echipei lor de suflet, Dinamo București, oprindu-mă din cînd în cînd să mă împroaște cu sudălmi, care mai de care mai colorate.

Cînd am ajuns m-au împins într-un hol larg pînă-n dreptul unei tejghele ca de bar construită din bare de oțel și acoperite cu vinilin. Sub lumina rece a tuburilor de neon, alt polițai, palid și chelios, de data asta unul cu patru stele mici pe epoleți picotea cu coatele sprijinite de un registru gros.

Auzisem destule povestiri cu nevinovați băgați la pîrnaie ca să le iasă milițenii socotelile cu infractorii și nu reușeam să-mi limpezesc gîndurile și să găsesc o portiță de scăpare. Pînă atunci treci la arest, c-așa-i legea făcută, să apere cetățeanul de vagabonzi ca tine, puși pe rele și care umblă fără acte la ei!

Încăperea pătrată și destul de spațioasă în care am ajuns era mobilată cu bănci joase din lătețe de lemn. Pe două dintre ele zăceau ghemuiți un băiat brunet îmbrăcat într-un trening din fîș liliachiu și un bărbat slăbănog, acoperit cu o pufoaică albastră, cum poartă iarna muncitorii, peste care atîrna un palton lung și peticit de culoarea pămîntului de sub poalele căruia i se zăreau tălpile goale și răpănoase.

Dinspre trupurile lor venea o duhoare de sudoare acră amestecată cu izul de haine slinoase. Auzind ușa scîrțîind, brunetul s-a ridicat în capul oaselor întrebînd:Pe tine de ce te-au săltat?

I-am strîns-o spunîndu-mi și eu numele. Cu ochii pe ușa închisă cu geamul din sticlă armată, a făcut pe tăcute semnul fumatului ducînd un chiștoc imaginar în dreptul buzelor:, tutun ai la tine? Am ridicat din umeri: ,Îmi pare rău, mi-au luat țigările cînd m-au percheziționat! Mi-a întins una, apoi s-a aplecat peste trupul celui adormit și a scos dintre borfe o cutie de chibirituri.

M-au uimit dexteritatea și rapiditatea cu care se mișcau degetele lui lungi și-am întrebat în timp ce mă aplecam spre flacăra chibritului. Dacă aș avea o sîrmă groasă și un cui aș deschide ușa cît ai clipi și-aș șterge-o de aici, dar n-are rost, oricum ne dau drumul dimineață! De i-ar închide pe toți care umblă teleleu pîn țara asta s-ar umple pușcăriile în două minute și-ar trebui să deie Ceașcă amnistie tot la două zile.

Un văr de-al meu a pățit-o acu doi ani. A început să chicotească ca și cum i-aș fi spus un banc bun. Pe ce pun gaborii laba nu mai chewin vrăjitoarea grasă care ardea.

Fără categorie

Cică-i corp delict și se confiscă. Dacă reușești s-o recuperezi îți dau cît vrei pe ea, nu mă zgîrcesc. Ce zici? Ținea în mîini o găleată de tablă pe care o lovea cu un teu din șipci.

O treabă inutilă, de altfel, fiindcă murdăria încrustată în dalele cenușii de beton nu se curățase și-n plus în aer plutea un damf grețos de jeg umed mai înțepător decît înainte de a le spăla.

S-a învîrtit cîteva secunde pe lîngă cuierul în care atîrna mantaua căpitanului, aplecînduse ca și cum l-ar fi curățat, iar cînd s-a îndreptat de șale mi-a făcut un semn complice cu ochiul.

După ce am terminat curățenia și ne-am întors în celulă, mi-a șoptit:, gata s-a rezolvat, cînd ieșim pregătește banii! Căpitanul Stamate ne-a notat numele într-o rubrică din catastif, punîndu-ne să semnăm în dreptul ei, apoi cu un gest plicitisit al palmei, ca și cum ar fi îndepărtat o muscă moartă de pe tăblia mesei, a mormăit:,hai, valea, și să nu vă mai văd pe-aici!

Am luat-o din loc, fără să ne spunem nimic,cu noul meu amic în urma noastră, pînă am ajuns, după zece-cincisprezece metri, în dreptul unui volkwagen broască, vopsit într-un bleu ca floarea de nu-mă-uita. Îl cumpărase din piața de mașini cu un preț de nimic, nici cît ar fi costat o motoretă nouă, iar un mecanic priceput îi reparase motorul și-i vopsise caroseria, montînd tot ceea ce-i lipsea rablei ca să se poată numi autoturism, inclusiv un schimbător de viteze la volan.

Cînd am dat să deschid portiera din dreapta, Elvis m-a atins ușor pe umăr scoțînd din buzunarul treningului de fîș caseta din plastic alb:două bătrîne, pretene, după cum ne-am înțeles!

chewin vrăjitoarea grasă care ardea

Meda l-a privit peste plafonul mașinuței și i-a întins, tot fără o vorbă, două hîrtii noi de cîte o sută de lei. A dispărut cu pas săltat, după primul colț în timp ce Meda învîrtea cheia de contact iar broscuța demara gălăgios cu toate pistoanele ambalate.

De-abia cînd a virat larg spre bulevardul pustiu la acea oră matinală, a rupt tăcerea:Ai avut noroc c-am aflat imediat că te-au săltat, fiindcă aveau de gînd să te scoată vinovat pentru o serie de spargeri de locuințe în zona centrală. Altădată să fii mai prudent și să-ți iei buletinul la tine cînd îți vine cheful să te plimbi noaptea pe străzi!

Am simțit că mă apucă un val de amețeală și toată oboseala nopții prin care trecusem m-a lovit în moalele capului. Amețit de parcă toate umbrele trecutului ar fi dat buzna în capul meu o dată cu cîntecul acela plin de melancolie amară, i-am povestit pe scurt tot ce pățisem decuseară cînd mă apucasem să sparg tencuiala misteriosului horn pînă în momentul în care recuperasem caseta. Am ascultat melodia pînă la capăt, o dată, de două ori pînă cînd ne-a fost clar că nu fusese nimic altceva imprimat pe bandăNu înțeleg nici eu, probabil că e un mesaj ascuns chewin vrăjitoarea grasă care ardea versuri.

O să văd eu ce-i de făcut…sau alții care se pricep la coduri și decriptări. Oricum, îți mulțumesc că ai dat de ea! Fără să-mi pese că chewin vrăjitoarea grasă care ardea ora aceea trebuia să mă aflu în tren, în drum spre școală, m-am trîntit în pat și am dormit neîntors, vreo cinci-șase ore, pînă după prînz.

Asevedeași