Seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch, (PDF) Jurnal - Oana Pellea | Alexandra Serban - interpretare-nume.ro

seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch

O exista oare vreun rai al lor?

Că iadul, după cum, pe zi ce trece, ne convingem tot mai mult, e aici, pe Pământ! Ori: alo! Or avea prioritate ăi de-au ceva experienţă mai o tămâiere, mai o cântare simţită, un bătut de toacă acolo, o practică cât de mică în sfintele taine?

Mi-e greu să-mi imaginez cum s-o descurca milostivul Păzitor al porţilor cereşti în toată harababura asta! Ce reguli o aplica? O avea Sfinţia Sa prin preajmă vreun sfătuitor, pe unul dintre acei înțelepți şefi de şcoală ori directori de gazete? Că oricum n-aș prea crede să se lase pe mâna vreunui ministru al culturii, las că nu le are, cu cultura adicătelea aţi citit bine: cucu! I-o fi întocmit careva o bibliografie orientativă? Ce istorie a literaturii o consulta? Pe toate-odată?

Ei, nici chiar aşa, ce să mai înţeleagă bietul sfânt?

  1. Pierdere în greutate dz oz
  2. Невидимые стражи пропустили Элвина; когда внизу показался Диаспар, он осознал, что вернулся домой.
  3. PÂN LA DUMNEZEU TE MĂNÂNCĂ SFINŢII! - PDF Free Download
  4. Каждому было ясно, что все эти возникающие из ничего столы и кресла не менее реальны, чем то, что так успешно скрывается под личиной твердого, а когда нужда в них проходила, их можно было просто вернуть в призрачный мир городских Хранилищ Памяти.
  5. Pierdere în greutate maya khan

O fi având aşa, vreun catastif, esenţial au ba, după care să se ghideze? Şi-o fi deschis vreun blog, o reţea literară, un site, ceva? O mai avea timp pentru a număra și like-urile primite de ăi de stau la coadă la intrare?

Publică: — Rănile tăcerii haiku-uri şi poeme în versuri albeEditura Nigredo, Arad, Instrumentul de scris, prin care se scurge viaţa trăită, sunt eu cu toată fiinţa mea; şi prin aceste consemnări, simt cum viaţa-mi însăşi se preface în slove!

O ţine cont blajinul Părinte de nesfârşitele liste cu premii şi distincţii, îndesate prin buzunarele cămeşoaielor, cu care vin unii de-aici, de pe la noi, sperând la un loc mai cu verdeaţă decât verdeaţa căreia i se face reclamă?

O fi la curent Sfântul Petru cu toate festivalurile, concursurile, simpozioanele era să zic chiolhanurile, dar mi-e teamă că Prea Cucernicul Părinte nu cunoaşte vorba asta pitorească? O fi având idee Preasfinția Sa pe unde-s Cochirlaţii din Deal? O fi auzit de Cuca Măcăii? Dar de juratul Ion Neicanimeni? Mă întreb dacă, în nemărginita Sa înţelepciune, şi-o fi creat Sfinţitul un soi de cnsas, nu de alta, dar să nu-i pună la un loc pe delatori cu victimele, să nu tulbure pacea locului, turnătorii hai, mai în spate, circulaţi, vă rog!

Da, aşa-i, în fundul raiului ambrozia-i mai diluată, aripile mai jumulite, economie de fulgi se vede că şi p-acolo sunt probleme cu bugetul, iar la îngrămădeala din zonă abia mai fac faţă bieţii îngeri însărcinaţi cu aprovizionarea, de unde atâta ambrozie de import şi aripi de firmă?!

E bună şi agheasma chioară! Da orişicât, se cheamă că eşti în rai, ia nu vă mai văitaţi de discrimirnare, drepturile omului, bla-bla! Ori, cine ştie, te pomeneşti că i-o pune pe toţi la grămadă!?

pierdere în greutate kvitova

S-au porcăit acolo, jos, ei şi?! Aici nu-i întristare, nici durere, aşa că Macedonski poa să-i ofere lui Emi nescu vreo piatră, desigur foarte preţioasă, moştenire de familie, Caragiale să stea la taclale, c-o halbă de ambrozie în faţă, cu Caion, Topîrceanu să-l bată amical pe spate pe Bogdan-Duică la o plimbare pe aleile cu verdeaţă evidentiar Adrian Marino să joace table cu Călinescu la câţi amici dornici de-o partidă de-mpăcare are, cred că s-ar putea pune de-o competiţie în toată regula, clasamentul WTA ar fi o nimica toată, mă refer la numărul jucătorilor.

Urmuz No 9 10 2020

I-o fi punând Sfinţia Sa pe toți la treabă? Rai-rai, dar nectarul trebuie şi el câştigat prin muncă cinstită! Cum ce treabă? De pildă, să redacteze revista locului Raiul literar, Convorbiri serafice, Tribuna Paradisului, Observatorul celest mai ştiu eu cum?

Sau te pomeneşti că i-a împins Necuratul ptiu! Ce-nseamnă, dom le, să ai timp! Da nu m-aș mira să-i văd că n-o să ajungă la nicio înţelegere, că, acolo, nu tu o boare de invidie, nu tu bisericuţe, nu tu vorbe ceva mai hâde, inventar de slabire la noi, aci, pe Pământ. O fi având și Raiul ăsta legile lui, dar nici așa, atâta pace şi concordie Nu tu o porcăială sau, iartă-ne, Prea Sfinte, câte o înjurătură, fie ea și mai nevinovată, sfărâmatăntre măsele, în dulcea limbă românească, de mamă sau de strămoși, să le fie somnul mai lin!

Sfinţii se exclud, dat fiind specificul locaţiei! Na, c-am zis-o! Ce mama naibii de publicaţie o mai fi şi aia?!

O Femeie S-a Băgat Sub Pat Pentru A Afla Dacă Soțul Ei O Înșeală. A Urmat Ceva Uimitor

Şi-apoi, cine să-i spună Sfântului Petru că va ajunge să se spele pe cap cu ea de revistă, din moment ce, acolo, pe seninele întinderi paradisiace, un chioşc, oricât de amărât ar fi el, unde să-și scoată revista la vânzare ioc! Era unu în faţă la alte porţi, dar pesemne că, luați cu treburile Raiului, nici Sfântul Petru nici Şefu ăl Mare nu s-au mai uitat de mult peste gard, să vadă locul gol din faţa aşezământului Desigur, învârteli d-ale sfinţilor ălora mici şi anonimi, care în viaţa lor n-au pus mâna, pardon, aripa pe o revistă Şi uite-aşa se explică şi vorba din titlu!

Distinși colaboratori și cititori, revista noastră, în fluxul de activitate neîntreruptă, va marca, prin următoarea apariție, grație ajutorului dumneavostră, NUMĂRUL moment aniversar drag pentru echipa și familia pe care o formăm împreună. Contextualizând activitatatea în plan național și nu numai, precum și în ideea optimizării, vă invităm să vă exprimați opiniile privind rolul şi viitorul publicaţiilor literare în existența culturală a societății actuale.

Pentru oamenii lui Liviu Rebreanu pământul era suflul, oglinda şi icoana vieţii. Când pământul era batjocorit de nedreptatea triumfătoare a celor ce nu ştiau a ara, a semăna şi a culege măcar cireşe, răscoala unei părţi a lumii, ce se închina pământului, rămânea ca o rugăciune, chiar dacă era înfrântă şi umilită de detaşamentele de represiune militară Căci, de fapt, pământul se răscula pentru că nu mai înghiţea să fie călcat în picioare şi băgat în buzunare.

Când apostolul reîntregirii pământului naţional nu mai poate ţine pasul cu vicleşugurile istoriei, e ridicat cu mult deasupra verdelui ierbii, în spânzurătoare, ca să privească, exact cam de la înălţimea crucii pe care a fost răstignit Iisus, fericirea veşnică a ostaşilor imperiali. Pământul de ardere de coacăze negre spânzurătoare se cutremură, scăunelul de sub independenţa frânghiei se răceşte, frânghia se vede, în viitor, arzând puturos, iar criminalii de serviciu simt cum li se împuţinează puterile sub lumina plânsă a lunii care răsare în asfinţitul de peste păduri al soarelui sătul de atâţia oameni atârnaţi în ştreang.

De ce e poezia necesară Era atâta muzică country.

Spânzurătoarea imperială este motorul divin al prosperităţii valsului vienez,urmaşa falnicei roţi de la Alba-Iulia, patronată de distinsul călău Anton Grancsa, din Sebeş. Antichitatea nemuritorilor greci a cunoscut şapte minuni, Roma a fost construită pe şapte coline, însă nu se ştie încă precis de câte ori şapte mii de ţărani români, înau făcut o călătorie infernală şi celestă, sub gloanţele soldaţilor români!

Veniţi dintr-un soi de pădure sălbatică, plină de dihănii invizibile, câţiva ardeleni ajung pe pământul făgăduinţei, încoronat de o gară, seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch aşteaptă trenul care să-i ducă în viitor.

Dar forţa gravitaţională din gara cu proşti este infernală! Trenul mântuirii soseşte din spaţiul civilizaţiei viitoare, pe nenumărate roţi, cu Godot cam invizibil, din discreţie în locomotivă!

ridurile de slabire

Dar, ce să vezi, trenul soseşte şi pleacă în drumul său, cu mecanicul luminos la timonă, iar proştii rămân, da, rămân, ca să marcheze prima noastră naraţiune absurdă. Azi, pastorul scrierilor lui Liviu Rebreanu, domnul Ni culae Gheran, vede cum pământul, care ne atestă identitatea şi istoria, proslăvit în Ion, Pădurea spânzuraţilor, Răscoala etc. Leagănul şi mormântul, oglinda şi icoana pământul slăvit, în toată bucuria şi tragedia sa, de către Liviu Rebreanu, va înţelege, sângerând, ce este crima românească: scuipatul pe pământul care te-a născut!

pierdere în greutate jrekml

Câţi ani avea Niculae Gheran în Septembrie,când un grup neomogen de scriitori şi gazetari, de orientări politice diferite, au pus bazele unei noi religii: scuipatul pe viaţa, opera şi mormântul unui confrate? Confratele hulit, socotit netalentat, fascist şi trădător de ţară se numea Liviu Rebreanu! La punerea în mormânt a omului care a fost preşedintele Uniunii Scriitorilor şi directorul Teatrului Naţional nu s-a văzut nici măcar un singur actor şi nici măcar un picior de scriitor!

O tactică diabolică, de scârboasă descurajare, l-a făcut pe scânteietorul Brucan să lanseze la apă submarinul Sorin Toma, descoperitorul poeziei putrefacţiei în cuvintele potrivite de Arghezi. Pâş-pâş a luat fiinţă pe malul Dâmboviţei apă dulce protocronismul corectitudinii politice. Performanţele democraţiei literare şi reflexele sale babilonice au pus crima şi asasinarea răposaţilor la baza prezentului constructiv şi a viitorului imediat. De peste cincizeci de ani, Niculae Gheran se ocupă de viaţa şi de opera celui cu care s-a inaugurat o nouă religie literară danubiano-pontică.

S-a născut în Germania, unde şi-a petrecut primii 13 ani din viaţă. După ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit cercetător şi îndrumător la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transformări spirituale profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvată şi viaţa i s-a schimbat radical. Următorii ani şi i-a dedicat înţelegerii, integrării şi aprofundării acestei transformări, care a marcat începutul unei pasionante experienţe spirituale. Eckhart Toile nu s-a aliniat niciunei tradiţii sau religii, dar nici nu a respins vreuna.

În subsolurile redacţiilor oficiale au mai fost puşi la colţ, e drept, şi antisemitul Eminescu, rusofilul Sadoveanu, dreptacii Eliade, Cioran, Noica, fiul de preot, ce nu se închina, Blaga, precum şi generaţia bonjuriştilor răsăriteni, Preda, Petru Dumitriu, Barbu Eugen, A. Gheran ne-a oferit şi el! Ca să vezi cu ce se mai ocupă dânsul azi cu scormonitul în suferinţele ţării! Ce mai vrea? Doar se ştie chiar de la acea Însemnare a călătoriei mele, prin care Dinicu Golescu a transcris ce-a constatat domnia sa călătorind în Europa că Ţara Românească nu încăpea în harta Eu ropei!

România este un spaţiu în care s-a dovedit de către arheologi şi cărturari cu şcoli înalte!

nr. 1 supliment de pierdere în greutate

Aşa că pentru noi ar fi un dezastru etnic dacă timpul, sărmanul, ar curge înapoi, reversibil, din prezent către trecut: s-ar putea să dea nas în nas cu nişte babuini daci, geţi şi romani! Aşa că N. Gheran ar fi cazul ca nici în vis să nu-şi mai poată închipui că ordonarea planetelor spre un voiaj în incertitudinea trecutului ne-ar putea aduce altceva decât o istorie cu efemeri pământeni, practicanţi ai filosofiei bahice!

Vrea chiar?! Prinţul danez a încercat să descâlcească efectele timpului întrebându-se ce este mai cuşer, a fi sau a nu fi? Bine, bine, Prinţul a mai cunoscut şi gloria iubirii absolute, virginale, dobândită de Ofelia cu preţul nebuniei şi al vieţii sale!

Dar ce, Gheran e prinţ? Unde a văzut el prinţi prin mahalalele Bucureştiului? Lucian Mănăilescu Mă trezesc în fiecare zi cu un dor intens, neîmplinit după Petru. Trebuia sa fi ajuns eu prima la moarte, eram sigură că aşa o să fie, iar Bătrânu mă lăsa s-o cred.

PÂN LA DUMNEZEU TE MĂNÂNCĂ SFINŢII!

Dimineaţa care revine fără tine e cea mai grea, Pe trucu, iar mâinele n-are nicio importanţă, mi-l închipui ca o gaură neagră. Încerc să ies din starea de animăluţ rănit şi părăsit, dau cât pot durerea la foc mic, luând la rând, să le dirijez spre Fondul Petre Ursache din biblioteca G.

Ki ri leanu din Piatra Neamţ, volumele, unele uzate prin folosinţă, subliniate, adnotate cu creionul. Pline de linii, de acolade, de săgeţi, de cercuri N-am vrut să se ducă la gunoi biblioteca lui care a fost şi viaţa lui. Se vor păstra toate fişele, toate consemnările. Or da o idee cuiva; cât a trăit, Petru Ur sa che a tot împărţit idei, darurile lui bibliografice erau ştiute în Universitas Cusana, cum îi spune Luca Piţu în Anarho eseuri de ieri şi de alaltăieri Opera Magna, Veneau la el masteranzii şi doctoranzii altora.

  • Хотя на него, как наставника Элвина, и падала определенная тень, необходимость в участии Джезерака казалась совершенно очевидной, и никто не предлагал обойтись без .
  • Я еще встречаюсь с ним несколько раз в неделю - так часто, как он сам этого - Можешь ли ты утверждать, что он был способным учеником.
  • Но в этот же самый миг и Шалмирейн, и его странные гости исчезли, и он снова очутился перед Центральным Компьютером в глубинах своего Диаспара.
  • Sunt utile arzătoarele de grăsimi
  • Это было бы вопиющим проявлением дурных манер -- навязывать другому человеку свою волю.

Le crea un handicap conducătorilor de doctorate? Halal decanul Cuţitaru n-ar fi vrut asta, de vreme ce l-a scos din Universitate cu hârtie scrisă? Petru Ursache a fost nepăsător faţă de recunoaşterea socială socialistă: priveliştea nulităţii recompensate, adevăr grăit-a Eminescu, e şi periculoasă, şi descurajantă, mi-a spus el care avea mereu la îndemână citatul potrivit. Ştiam prea bine că se poate muri din sentimentul că ţi s-a făcut o nedreptate.

Ţurca lui Ţucu Andriescu cu statul de funcţiuni mă eliminase din Universitate şi din Institutul Philippide atunci subordonat ei de seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch ori în doi ani, pentru reducere de activitate.

O tot repet pentru că este un record al brigăzii Bumbeşti-Livezeni. Dar constrângerile sociale ale brigadierilor cu pumni de fier, Arvinte Andriescu Adăscăliţei, nu l-au învins pe Petru cât ordinul în şase exemplare dat de Cuţitaru, să elibereze spaţiul vital. Întâi a fost eliminată biblioteca Facultăţii de Litere şi mutată într-o fostă cantină, deşi, la parter, se lăfăie coşcogea barul, ca şi cum asta ar seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch să se citească, etichete de pe sticloanţe.

Absurdul şi securitatea sunt invincibile, a oftat Petru şi s-a dus.

Cine-a afirmat că nobleţea e un fel de ipocrizie? Mă lipsesc de nobleţea asta. Spun apăsat că s-a dus amărât de acest ultim atac ad personam, ad personalitate.

nu face pierdere în greutate

Îl ajut să fie, când nu mai este aici, pe pământ, povestindu-l, cu bune, cu rele, fără omisiuni. Îi sunt datoare lui Petru cu o înviere prin Cuvânt.

De vorba online – Maria Nanu

A vieţii lui, aşa cum a fost, trăită conform tripticului onestitate, castitate şi un pic de sărăcie. În golul etic şi estetic în care am căzut postsocialist, poate că acest anamnesis al meu va fi de folos cuiva.

Se plimba, nopţile, pe hol, uitându-se la cele necitite şi selectând, selectând Le grupa. N-am clintit cărţile lăsate vrafuri-vrafuri în camera lui.

Le-am lăsat aşa. Îmi căra genţile cu revistele mele, prea multe. Lăsam pe unde treceam, în trenuri, în hoteluri, pe băncile Grădinii Botanice, la patiseria favorită pe care o numeam La cutie într-o cutie de carton, vieţuia acolo, tolerată, o căţeluşă cu dinţii strâmbio dâră de ziare.

În spital, după acel 10 iulie când Petru începuse lupta dramatică pentru viaţă, tot asta făceam. Stai lângă mine şi citeşti reviste proaste, îmi spunea, cu ironia lui fină, voalată. I s-a părut, într-un moment rău, că aş fi fost detaşată de boala lui. Ce-ţi pasă ţie, Magda. Cuvintele astea îmi cad ca un cuţit în creştet, între umeri, în stern, în inimă suflet Umblam ca-n somn, într-un stres maxim; mi se întâmpla, în grabă, să trec dincolo de spital; veneam şi mă duceam de la clinică acasă, de acasă la clinică Nopţile, când mă întorceam târziu, o luam pe mijlocul drumului; tufele de voalul Maicii Domnului deveneau neliniştitoare.

Îmi spuneam: ce se face Petru dacă mi se întâmplă ceva? Şi mergeam pe mijlocul bulevardului, pe linia continuă. Mă bucurau reţetele grele.

slim jos cu greutăți

Cu cât erau mai scumpe, cu atât le consideram mai eficiente. L-au tratat până l-au omorât. Petru o fi vrut să contracareze spusa asta dureroasă, că nu mi-ar păsa, şi mi-a apărut în vis, ca să mă liniştească: Să ştii că am vrut să vin acasă, Magda.

Purta hăinuţele lui pământeşti preferate: cămaşa roşie în carouri, sacoul albastru cu care s-a dus dincolo Dalbul de pribeag s-a grăbit să plece în locul meu. Aş vrea să mă trezesc la irealitate: cu el, în camera de alături.

În tramvai, mă aplec spre un umăr inexistent. Da, ne ţineam de mână. Mi-e dor de blânda noastră intimitate, de bucuria lui calmă când mă vedea intrând, de ochii lui nemărginit de albaştri. Ce-ai vrea să fac astăzi, Petrucu? Mergem la cimitir. Pe urmă ne întoarcem acasă la noi.

Asevedeași